În Germania, aproximativ 29.000 de studenți absolvenți finalizează un doctorat în fiecare an – mult mai mult decât în orice alt stat membru al Uniunii Europene. Spre exemplu, un total de 24.172 de persoane au primit doctorate în 1999, 27.711 în 2013 și 28.690 în 2019, ceea ce arată că există o tendință de creștere a numărului de persoane care obțin doctorate.

„Acest lucru se datorează în principal faptului că un doctorat este foarte apreciat în Germania atunci când vine vorba de cariere profesionale în afara mediului academic. Pe de o parte, există anumite discipline în care un doctorat nu este obligatoriu, dar totuși așteptat (în special în medicină și chimie). (...) În al doilea rând, în Germania, spre deosebire de alte țări, nu este obligatoriu să fii înscris la o universitate în timp ce faci un doctorat. Mulți doctoranzi obțin doctoratul în acest fel, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp” a declarat Christiane Schmeken, director de strategie al Serviciului German de Schimb Academic DAAD.

Pe lângă numărul mare de absolvenți care obțin diplome de doctorat, există și un anumit nivel de apreciere acordată celor cu titlul de „Doctor” în Germania, și mai mult decât în alte țări. În Germania, nu este ceva neobișnuit ca deținătorii unei astfel de titulaturi să adauge prescurtarea „Dr.” pe etichetele de la sonerii, cărțile de identitate, cardurile bancare și chiar rezervările de bilete de tren.

Doctoratele și-au păstrat importanța în multe domenii – precum inginerie – cu salarii de pornire mai mari și perspective de promovare pentru cei cu diplomă de doctorat. În domenii precum drept, medicină și științe umaniste, poziția profesională în domeniu este, de asemenea, în general mai ridicată pentru cei cu titlul de doctor.

În domeniile care au legătură directă sau indirectă cu învățământul superior și știință, un doctorat este încă un atribut important și este mai greu să fii acceptat de reprezentanții universităților fără acest titlu.

Și totuși... De ce se pune atât de mult preț pe doctorat în Germania?

Potrivit Christianei Schmeken, înainte de introducerea diplomei de master (magistru) în 1957, nu exista nicio altă diplomă pentru studenții la științe umaniste în Germania care nu doreau să devină profesori, în afară de examenul de stat și doctoratul.

Pe de altă parte, în multe alte țări, nu a existat niciodată o perioadă în care studiile ar putea fi finalizate doar cu un doctorat. În Franța, de exemplu, „La licence” (echivalentul unei diplome de licență) a existat continuu încă din Evul Mediu, iar doctoratul a fost întotdeauna rezervat celor care aspirau la o carieră academică.

De asemenea, au existat câteva facilități pentru a obține un doctorat în Germania până în anii 1990. De exemplu, unele facultăți de științe umaniste au permis studenților remarcabili să înceapă studiile doctorale fără un examen final anterior până în anii 1980. În același timp, așa-numitul „doctorat de licență” – în care doar doctoratul era căutat ca diplomă de la începutul cursului – a fost desființat de majoritatea universităților germane abia în anii ’90.

Chiar și în politică, a avea un doctorat pare să fie un factor care contribuie la succes. De exemplu, un sondaj din 2019 a arătat că peste 80% dintre parlamentarii germani au un doctorat, în timp ce un alt sondaj din același an a relevat că salariul mediu de pornire pentru cei cu un doctorat este cu 12.907 de euro mai mult decât cei doar cu o diplomă de licență.

În ultimii ani, au existat și o serie de scandaluri în care sunt implicați politicieni germani care au plagiat pentru a-și obține titlurile de doctorat. Cel mai proeminent reprezentant fiind Karl-Theodor zu Guttenberg, care a falsificat un doctorat pentru a putea lucra mai bine ca lobbyist în politică.

Cum se obține doctoratul în ultimii ani?

Până nu demult, doctoranzii obișnuiau să-și finanțeze cursurile, în principal, din burse sau din fonduri proprii. Acum există mult mai multe posturi (plătite) și, adesea, posturi part-time.

Așa-numita disertație cumulativă face posibilă, de asemenea, depunerea mai multor publicații individuale mai mici în locul opusului magna, care este deosebit de atractiv pentru cei care lucrează deja.

Există acum și o tendință puternică către un doctorat mai formalizat, astfel încât cercetătorii doctoranzi desfășoară cercetări pe teme conexe și fac schimb de idei în mod regulat și, adesea, au și un loc de muncă în cadrul institutului. Acest lucru întărește voința de a urma cursurile doctorale și a reduce numărul abandonului.

La urma-urmei, un doctorat este văzut ca o dovadă că cineva poate aborda un subiect în profunzime și într-un mod concentrat și să vină cu propriile rezultate la cercetările originale.